Sofer roman de TIR: “Viata la butelie si puiul la sirocol! Cei mai multi dintre noi sunt oameni, restul suntem soferi de TIR”

Noi toti, indiferent de clasa sociala (aici sa ne fie cu iertare, nu luam in calcul asistatii sociali, pentru ca ei nu se incadreaza descrierii), care ne trezim dimineata, ne facem cafeaua, ca sa o bem impreuna cu prima tigare a zilei, ne spalam pe fata, pe dinti, ne imbracam si ne pregatim de munca.

Inainte sa iesim pe unsa ne dam un „fas” de parfum, un pic de fixativ poate si bineinteles la iesirea din casa dupa noi o punga de gunoi, sa o lasam in drum spre masina/metrou,tramvai/autobuz, la ghena. Nu inainte de toate, ne cautam cheile sa inchidem usa. E ciclul vietii, iar asta stim sa facem cel mai bine.

Nu ne punem niciodata intrebarea, luam lucrurile de-a gata, pentru ca sunt niste lucruri mult prea obisnuite pentru a ne obosi sa o gandim, insa cine e in spatele acestor obiceiuri sau a lucrurilor care ne aduc bucurie zi de zi?

Multi ar raspunde conducerea, papa de la Roma, guvernul (aici nu e cazul, caci noi nu avem), niste puteri extraterestre, Elon Musk care a reusit sa aduca cu puterea gandului in viata noastra, teleportand poate (haha) toate lucrurile astea, insa raspunsul la toate astea e mult mai simplu: in spatele tuturor lucrurilo ce suntem in viata de zi cu zi se afla SOFERUL de TIR.

Da, e ala pe care tu il injuri in trafic, si pe care il treci cu vederea in viata ta mult prea importanta de „sef de corporatie”, sau simplu sef, si poate il desconsideri pentru ca zici ca „n-are scoala” si e mult prea din topor ( insa toata scoala ta, nu face cat negreala de pe EGR-ul TIR-ului daca ar avea asa ceva).

E cel care se intalneste intr-o parcare, dupa ce i-a „amortit dosul” de atata condus, pauze pe care nu si le-a putut lua decat pe fuga, si fragmentate ca are o livrare, sau i-a spus dispecerul (sa ne ridicam la nivelul societatii, pentru ca altfel dosul in limbaj popular, ar fii prea cunoscutul „cur”), cu soferul de TIR datorita carui vorbesti astazi la telefon (si iti dai mesaje cu gagica, copii, sotia sau „pretenii”), sau cel caruia ar trebui sa-i multumesti ca nu te speli cu bicarbonat pe dinit, sau nu te dai cu el la subrat, pentru ca-ti plimba in toata lumea pasta de dinti si deodorantul.

Lucrurile bune, sunt alea ca soferul de TIR e in primul rand un prieten, pentru ca duce lipsa familiei, si a celor apropiati, ca sa ai tu tot ce ai astazi. Si cand se intalnesc „dorurile si lipsa aceasta”, noi scoatem butelia si dam drumul in surdina la niste melodii d-ale noastre ( daca-ti spunem de „Fata de la Timisoara”, sa stii ca nu e o pictura de Grigorescu, sau eticheta cu fata-n iarba, de la Jidvei).

Aia mai putin buna, e ca omul ramane om, si e imprevizibil. Fie ca e sofer, fie ca nu, daca dormi in cabina, mai bine esti precaut.

Si cand te pregatesti sa te ia somnul, si iti trec prin minte, rata la casa, gradinita copilului, facturile, si toate pe care incerci sa le sustii stand pe drum zile in sir, astea se numesc griji. Si le ai si tu care nu esti sofer de TIR. Dar pe langa toate astea, daca ar trebui sa iti legi usa cu centura?

Sau sa stai cu cutitul, cu care ai taiat rosiile pe care le-ai mancat cu branza, mai devreme in parcare, in usa, pentru ca iti doresti sa te intorci acasa la cei dragi?

Viata de sofer pare simpla, si da, poate e o pasiune pentru noi, caci nu am putea trai fara ea. Insa tu, ignorantule, sa iti amintesti ca tot ceea ce esti astazi, si de care te bucuri, esti datorita muncii mele. Cel care acum sunt pe un drum de tara, ingust si neiluminat noapte, in Germania/Belgia/Olanda sau oriunde ca tara, ce iti vine tie in minte.

Si asta am facut si o sa fac toata viata, daca am avut noroc, sa nu am ghinion ( citesti zilnic o gramada de stiri cu nenorocirile de pe sosele).Si cand am terminat eu, vine altul „nou botezat” si entuziast ca i-a pus Dumnezeu mana in cap si e TIRIST, la o varsta frageda, la care nu stie cu ce se manaca meseria.

Drumuri bune si asfalt sub roti!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *